Remiză în șah

Ce este o remiză în șah?

O remiză în șah este definită atunci când niciun adversar nu câștigă, dar li se acordă o jumătate de punct (comparativ cu un punct întreg). Acesta poate fi cel mai adesea un rezultat favorabil împotriva unui adversar mai puternic, spre deosebire de un adversar mai slab, când poate părea o oportunitate ratată.

Remiza în situațiile de joc de șah poate apărea în două moduri fundamental diferite. În primul rând, poziția în sine poate face imposibilă progresia ulterioară — aceasta include patul, poziția moartă și repetiția de trei ori. În al doilea rând, jucătorii pot fi de acord că niciuna dintre părți nu poate câștiga. Regula celor 50 de mutări se situează undeva la mijloc. Le permite jucătorilor să ceară remiză dacă nu s-a făcut niciun progres semnificativ. Trebuie să spui „Ofer remiză” și să apeși ceasul conform etichetei. Unele turnee impun o regulă de „nicio ofertă de remiză înainte de mutarea 30” pentru a descuraja acordurile premature.

Reguli populare de remiză în șah

FIDE recunoaște cinci mecanisme distincte de remiză. Fiecare funcționează diferit, iar cunoașterea regulilor precise contează — mai ales sub presiunea timpului, când o revendicare ratată te poate costa jumătate de punct.

Remiză prin pat în șah

Patul este cel mai dramatic și cel mai greșit înțeles tip de remiză. O partidă se încheie imediat și remiza este automată dacă regele nu este în șah și nu există mutări legale de jucat.

Patul prinde începătorii pe nepregătite în ambele sensuri.

Remizele pot fi accidente neglijente, deoarece jucătorii cu avantaj pot împinge regele advers într-un colț, împiedicând mutările legale, dar fără a da șah.

Garri Kasparov a obținut o remiză împotriva lui Anatoli Karpov. Un pat poate fi folosit ca ultimă scăpare pentru jucătorul care pierde. Printre jucătorii puternici, regula patului funcționează ca o apărare cheie care menține finalurile tactice vii.

Remiză prin repetiție de trei ori în șah

Un jucător poate revendica o remiză atunci când o poziție identică a apărut de trei ori în timpul jocului, cu condiția ca aceeași parte să aibă mutarea și toate drepturile de rocadă și en passant să rămână neschimbate. Cu toate acestea, acest lucru nu este automat; jucătorul trebuie să revendice remiza, altfel jocul continuă. Pe majoritatea platformelor online, însă, remiza se declanșează automat la a treia repetiție.

Pozițiile nu trebuie să apară în mutări consecutive. O poziție poate apărea la mutarea 20, din nou la mutarea 35 și a treia oară la mutarea 52 — tot se califică. Cel mai frecvent scenariu practic este șahul perpetuu, când un jucător care pierde descoperă o secvență de șahuri din care adversarul nu poate scăpa. Deoarece tiparul de șah repetă aceeași poziție, duce la o revendicare de repetiție de trei ori. În 2014, FIDE a introdus o regulă de repetiție de cinci ori (dacă aceeași poziție apare de cinci ori, arbitrul încheie partida automat cu remiză).

Poziție moartă în șah

Aceasta apare atunci când ambii jucători nu pot, prin nicio secvență legală de mutări, să dea șah-mat. Se declară automat remiză, încheind partida imediat. De obicei, acest lucru se întâmplă în finalurile rege contra rege, rege și cal contra rege, rege și nebun contra rege și rege și nebun contra rege și nebun când ambii nebuni sunt pe pătrate de aceeași culoare.

Remizele prin poziție moartă sunt de obicei simple, dar platformele online cauzează ocazional confuzie. Nu se consideră pierdere de timp dacă un jucător rămâne fără timp, dar adversarul nu are material pentru a da șah-mat, ci se consideră remiză.

Remize prin acord în șah

Cea mai comună remiză în șah este remiza prin acord, care poate fi oferită în orice moment. Dacă adversarul acceptă, partida se încheie imediat, fiecare jucător obținând o jumătate de punct. Nu există un număr minim de mutări conform regulilor FIDE, deși în unele turnee pot restricționa ofertele timpurii de remiză.

Remiza prin acord are o reputație complicată. Este adesea rezonabilă atunci când poziția nu oferă cu adevărat șanse de câștig niciunei părți. Dar „remizele de mare maestru” — acorduri rapide, superficiale între jucători care abia dacă contestă partida — au frustrat fanii timp de decenii.

În 2018, în cadrul Campionatului Mondial de șah, toate cele 12 partide clasice dintre Magnus Carlsen și Fabiano Caruana s-au încheiat cu remiză, marcând prima dată în istorie când un meci de campionat nu a avut nicio partidă clasică decisivă. Titlul a fost decis în tiebreak-uri rapide, pe care Carlsen le-a câștigat cu 3–0.

Regula celor 50 de mutări ca mecanism cheie de remiză

Dacă există 50 de mutări consecutive de ambele părți fără nicio mutare de pion sau captură de piesă, regula celor 50 de mutări permite oricărui jucător să revendice remiza. Ca și repetiția de trei ori, această remiză nu este automată — jucătorul trebuie să o revendice. FIDE aplică și o versiune de 75 de mutări: aceeași regulă, dar crescută la 75 de mutări, arbitrul încheind partida cu remiză.

Aceasta împiedică partidele să se prelungească atunci când niciuna dintre părți nu face progrese. Se aplică cel mai mult la sfârșitul unei partide, în teorie fiecare jucător având suficient material pentru a câștiga, dar lipsindu-i tehnica pentru a da șah-mat. Cea mai bună apărare împotriva pierderii din cauza acestei reguli este stăpânirea tiparelor de bază de șah-mat.

Concluzii finale despre remiză

Remizele sunt o parte fundamentală a șahului și o componentă întreagă a bazei strategice a jocului. Pentru un jucător care pierde, o remiză poate fi văzută ca o salvare, un mod de a asigura totuși o jumătate de punct și de a fi recompensat pentru o apărare ingenioasă. Pentru cel care câștigă, același lucru se aplică înțelegerii capcanei înainte de a cădea în ea, fără a lăsa o poziție câștigătoare să scape. Pentru un mare jucător, priceperea constă în a ști exact când să ofere remiză, când să o revendice și când să continue lupta.